Singur impotriva sistemului mafiot Work&Travel (cap. 4-ultimul)

work&travel-program

Ultimul articol scris de mine cu privire la experienta Work&Travel din SUA a fost postat pe 1 august 2016 cand eram inca acolo. In caz ca vrei sa citesti primele 3 articole din SUA pe care le-am scris in prima luna o sa le las aici in ordine: “Nu vreau o tara ca afara-cap.1“, “Cosmarul american-cap.2“, “Capitan la 21 ani-cap. 3“.

Am stat in SUA pana la sfarsitul lui septembrie si simt ca am lasat povestea neterminata. Nu-mi doream neaparat sa scriu o continuare, doar ca in timpul cand eram inca in SUA mi-am jurat ca fie dau in judecata sponsorul, ceea ce am facut partial, fie cand ajung inapoi in tara o sa vorbesc cu agentia din Romania ca sa-i reclam sau macar sa gasesc un mod preventiv de a opri oamenii de a pleca intr-o experienta unde nu ai nici un fel de siguranta si unde esti tratat fara respect, iar tu nu ai nici o arma de aparare. Si din cauza aceasta m-am hotarat sa scriu acest dupa 1 an de zile.

Serialul Twin Peaks s-a reluat dupa 20 ani, Prison Break dupa 8, asa ca imi permit sa reiau si eu seria de articole anti-Work&Travel cu acest articol de final. Plus ca pe langa asta, informatia mi s-a sedimentat in creier, stiu cum s-a terminat “povestea”, acum pot fi mai obiectiv. Pe de o parte mi se pare interesant faptul ca daca in primele 3 articole scrise de mine eram un autor nestiutor (inca nu stiam deznodamantul experientei), acum pot fi omnistiutor, intrucat stiu cum s-a terminat totul si cum m-am comportat de-a lungul experientei pana la final.

In acest articol am sa-ti prezint atat experienta mea Work&Travel din ultimele 2 luni, cat si anumite motive puternice pentru care sa nu te duci. In caz ca totusi vrei sa pleci, iti pot oferi niste metode de preventie a posibilelor probleme pe care le poti intampina. Pe langa asta, daca te afli intr-o situatie delicata, similara cu a mea, poti vedea cum am procedat eu si poate o sa te ajute.

Recapitulare experienta Work&Travel din prima luna

Revenind la poveste. Imi dadusem demisia de la primul job pentru ca eu credeam ca managerul meu fura bani si eram platit cu mai putin de minimul pe economie, pe langa asta avusesem o cearta cu managerul mare tot din acelasi job care manipulase sponsorul sa ma dea afara, desi eu mi-am demisia printr-o scrisoare de demisie.

Ma mutasem de doua ori, eram in a 3-a locuinta, intr-o casa de lemn, undeva intr-o zona numita “The Forrest”, era o zona de case, umbrita care dadea aspectul de padure, sa locuiesc acolo era foarte placut, era mult spatiu in casa si eram doar 4 intr-o casa cu parter+2 niveluri. I-am intalnit pe colegii mei de camera, 2 sarbi adevarati, Milos si Milan cu care m-am inteles bine pana la sfarsitul experientei, am rezonat mult unii cu altii si ne-am ajutat la greu. Ne-am si revazut anul asta prin Belgrad. Pe langa ei, mai era un american de varsta noastra, Andi, coreean la origine care muncea pe acolo si voia sa dea la marina. Tipul si el era ok.

Cu privire la job, obtinusem mult ravnitul job de ospatar la Ruby Tuesday, un gigant in America cu 1000 de filiale, exista chiar si o filiala in Bucuresti, si credeam ca o sa fiu platit foarte bine. Pe langa asta, 2 zile pe saptamana eram debasator intr-un alt restaurant Ryan’s, unde eram platit foarte bine. Pareau ca lucrurile in sfarsit merg intr-o directie foarte buna. Insa, cosmarul nu avea sa se termine aici.

Nebunii din SUA

Eu terminand Psihologia, mi s-a intamplat de-a lungul timpului sa mi se zica de catre prieteni, cunostinte, fraze de genul: “Tu ce o sa faci cu psihologia?”. Acum chiar ii inteleg. Comparat cu romanii, clar in America exista psihologi mult mai multi si mult mai buni. Motivul? In America e plin de nebuni. Pe langa hoti de 2 bani ca Josh-managerul meu de la primul job sau magnati mafioti ce inca se cred in perioada de dinainte ca Lincoln sa aboleasca sclavia, doar ca de data asta nu mai aduc sclavi negri, ci studenti Work&Travel, precum Bill-patronului restaurantului unde am lucrat prima data, am avut “placerea” de a intalni si persoane bolnave psihice precum colegul de munca de la Ruby Tuesday, Tyler, care pe langa faptul ca era dealer de droguri si se lauda cu asta, era violator de minore. O sa-ti mai zic o data: violator de minore. (daca te intrebi cum stiu asta, o colega de la munca mi-a trimis un articol dintr-un ziar local la cateva luni dupa ce m-am intors din SUA cu acest Tyler care era in inchisoare pentru viol impotriva minorelor).

Dar, am avut ocazia sa locuiesc chiar in casa cu persoane cu boli psihice. Cum ar fi un batran de 60 de ani, veteran de razboi, care trecea printr-un divort, pierduse totul in instanta in dauna sotiei lui, avea PTSD (Sindrom de stres post-traumatic-wikipedia) si se comporta ca ultimul psihopat, de aceea l-am botezat: Psycho. Avea un mod foarte ciudat de se exprima verbal, era tot timpul agitat si ne povestea intr-una prin ce traume a trecut el, avand un discurs foarte apasat si nervos. Pe langa asta, fiind pensionat medical, nu putea sa munceasca, astfel ca statea tot timpul acasa si incerca intr-una sa repare televizorul, aerul conditionat si dadea vina pe noi ca le-am fi stricat, desi noi nu intrasem in camera lui. El fiind la parter, noi la etajul 1. Pe langa asta, ne tot zicea ca lui nu ii merge baia si il gaseam tot timpul la noi in camera, desi nu avea ce cauta acolo. Pana la urma, s-a carat din casa si in sfarsit ne-am simtit in siguranta.

Insa, apare dupa o saptamana un alt coleg la noi in casa. Este vorba de Honda Getz-asa ii zice pe facebook. El era un pustan de vreo 19-20 ani care avea o Honda din anii 90′. Nimic special pana acum. Ma rog, la prima impresie i-am fi dat vreo 30 cel putin, era grasut, destul de solid, arata a taranoi american. Dar, vreau sa-ti povestesc prima interactiune cu el. Eram cu Milan, Milos, colegii mei de camera sarbi, stateam in sufragerie discutand despre istorie, filozofie, politica externa, cand intra acest individ in casa. Se pune undeva la 10m de noi. Isi fixeaza ochii pe peretele din spatele nostru si incepe sa ne povesteasca intr-un monolog foarte agitat cum murise prietenul lui in seara aia. Asta fiind prima noastra interactiune. Cand si-a terminat monologul, a plecat spre camera lui. De-a lungul timpului Honda Getz, ne-a mai incantat cu povestile sale despre participarea la curse ilegale de masini cu Honda lui din 90′,  sau “tutoriale” despre cum sa fii smecher in America. Intr-o seara a luat o BB gunun pistol cu gloante mici dintr-un material solid si a inceput sa traga prin semineul din casa si prin niste sticle afara. Individul mi se parea periculos, instabil emotional si ma bucur ca in cele din urma s-a mutat de la noi din casa.

Problemele din restaurante

Desi, scapasem de primul job unde avusesem probleme cu toata lumea de la managerul restaurantului pana la seful cel mare, lucrurile doar pareau ca mergeau mai bine ca inainte. In comparatie cu vechiul job, locurile de munca actuale erau mult mai ok, dar asta nu insemna ca erau lipsite de probleme.

La Ruby Tuesday, unde lucram ca ospatar-jobul principal, dupa 2 saptamani de training, eram nemultumit de numarul de ore pe care mi le dadeau. Lucram vreo 3-4 zile pe saptamana cate 5-6 ore, care nu imi erau suficiente, pentru ca in prima luna jumatate, iesisem pe minus si voiam sa muncesc ca sa fac niste bani. Insa, ei credeau in continuare ca am nevoie de acomodare. Timpul a trecut, numarul de ore a inceput sa creasca. Insa, probabul felul meu de a fi eu insumi, atrage invidie ceea ce a atras alte probleme.

Sa va explic la ce ma refer. Erau vreo 2 manageri pe restaurant, Steve si Jane. Steve ma angajase pe mine ca ospatar. Jane o angajase pe Luana, o fata de 19 ani ca hostess, desi ea voia sa fie ospatarita. Eu, strain, care veneam cu bicicleta la munca, intr-un restaurant in care eram singura persoana venita cu Work&Travel, comparat cu o tanara fata nascuta si crescuta in SUA, amandoi aplicand pe acelasi post, eu fiind cel care am obtinut postul; era clar ca aveam sa atrag niste invidie. Ea era hostess, primea putin peste minimul pe economie, se ocupa cu organizarea, asezatul persoanele la mese. Teoretic, avea o lista care trebuia sa o respecte, astfel incat sa primim cu totii mese in ordine, insa, practic, ea avand ceva cu mine, ma sarea 2-3 ture pentru ca sustinea ca nu pot face fata. Total gresit, era doar o rautate personala. I-am reprosat cateva zile chestia asta, am vorbit si cu managerii si treaba s-a rezolvat.

Pe langa asta, Steve care ma angajase si-a luat talpasita. Nici el nu era foarte popular in restaurant, se certa mai tot timpul pentru putere cu celalalt manager, Jane, asa ca a hotarat sa plece in alt local. Omul care ma angajase pe mine, singurul care imi oferise o sansa, era plecat dupa 2-3 saptamani dupa ce eu incepusem munca. Ideea, ca in ziua in care Steve a plecat in alt local, Jane si-a dat si ea demisia sau a fost data afara (nu mai tin minte exact), asa ce ne-am trezit cu o conducere noua. Insa, am fost respectat, iar lucrurile au fost in regula pana la final si pentru asta apreciez Ruby Tuesday.

Incepusem si al doilea job, castigam foarte bine acolo ca debarasator, era munca fizica, destul de obositoare pentru ca ma plimbam intr-una cu tavile printr-un local de vreo 40-50 de mese, dar era lejer si castigam bine. Singurul lucru enervant era unul din manageri, care ma tot sacaia vorbindu-mi in toate limbile, el terminase limbi straine, calatorise destul de mult, avea o limbarnita exagerata si imi zicea tot timpul ca trebuie sa fac lucrurile altfel. Dar, situatia era ok.

Ultima lupta cu sistemul mafiot Work&Travel

Trecuse aproape o luna de cand plecasem din Flounder’s, primul loc de munca, unde fusesem furat, dar inca nu apucasem sa ma demonstrez si mai nimeni nu ma credea. Desi, imi dadusem demisia, eu apaream ca am fost concediat, pentru ca bossul mafiot cel mare, patronul restaurantului vorbise cu sponsorul meu si ii convinsese ca am fost concediat. Sponsorul era degeaba, era mai mult impotriva mea decat sa incerce sa ma ajute.

Ma trezesc pe la mijlocul lunii august, cu mail-uri si telefoane de la sponsor. “Aveti timp o saptamana sa ne trimiteti documentele necesare, altfel va terminam viza.”.

Ca sa intelegeti cum s-au gandit ei sa-mi termine viza. Daca iti schimbi job-ul in SUA, fiind plecat cu Work&Travel, trebuie sa le dai niste documente de la noul loc de munca. Eu le-am dat pe toate care trebuiau, insa mi-au spus ca trebuie sa le trimit un fel de protectia muncii la locul de munca. Un bullshit. Asa ceva, nu exista la nici un loc de munca. Repet, Ruby Tuesday este un lant de mai mult de 1000 de restaurante in SUA, iar ei acuzau ca nu functioneaza legal. Era o manevra, pusa de Bill, patronul cel mare de la primul loc de munca, impreuna cu sponsorul pentru a ma trimite inapoi acasa.

Insa, tata mi-a pus prenumele dupa Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari cuceritori ai lumii, asa ca mie nu imi place sa pierd.

Dupa cateva convorbiri cu colegii mei de camera Milos si Milan, care aveau experienta de anul acesta dar si de anul trecut, plus ca intampinasera si ei anul asta probleme similare, am hotarat sa dau sponsorul si personalul din primul loc de munca in judecata.

Asa ca am sunat departamentul(state department) care se ocupa cu legea si protectia muncii in statul South Carolina, unde eram eu. Era ultima arma. Era pur si simplu legea in stat, independenta de programul Work&Travel. Le-am zis ce mi s-a intamplat de cand am ajuns in State cum am fost tratat abuziv de la inceput pana acum. Faptul ca am fost furat pe check-uri, ca am fost platit la primul loc de munca cu mai putin de minimul pe economie, ca aparent ca am fost dat afara, desi eu mi-am dat demisia prin scris. Ca in tot acest timp am contactat sponsorul si nu a facut nimic, din contra, vrea sa-mi termine viza. Le-am spus asta cam in 5 min, a fost un monolog, in care am dat date complete: numele inculpatilor complete si datele restaurantului+ale sponsorului. La final, mi-au transmis, un sec: o sa vedem ce putem ce face si mi-au inchis.

Asta se intampla intr-o luni. Am mai incercat sa-i sun zilele viitoare, dar nu mi-au raspuns. Insa, joi seara ma suna prietenii mei Buck si Chichi care inca lucrau in Flounder’s. Imi zisesera ca venise politia la locul de munca, il incatusasera pe Josh, il dusesera la inchisoare pentru faptul ca furase  8000$ de la persoanele din local. Ma prinsesem de asta dupa 3 zile dupa ce am inceput sa muncesc acolo. Dar, nimeni nu a vrut sa ma ajute. Sponsorul a cooperat cu ei. Dar, in sfarsit se facuse dreptate. Cu alte cuvinte, pot spune ca eu, Alex Combei, mi-am bagat managerul in inchisoare si sunt foarte mandru de asta.

Dar, urma ziua de vineri. Primesc mail de la CIEE, “Viza dumneavoastra a fost terminata, aveti 7 zile sa parasiti tara, altfel trimite-mi recuperatori dupa tine”. O sa-ti las printul la mail. Daca nu vrei sa-l citesti, poti sari peste partea asta.

Data: 12 august

Dear ALEXANDRU ANDREI,

Upon further investigation into your case, CIEE has decided that due to the reason outlined below, your CIEE Work and Travel USA program sponsorship is pending shortened status on 08/19/2016, for the following reason:

  • We have not received an approved Job Offer from you after 30 days and you have not contacted CIEE to explain your employment status.

 You program will be shortened from the Work & Travel USA program on 08/19/2016. If you have any questions about this decision please contact CIEE immediately to explain your situation. If we do not hear from you by 08/19/2016, you program will be shortened from the Work & Travel USA program.  If you are covered under the CIEE Insurance plan, please be advised your shortened program date (08/19/2016) will be the last effective date of your insurance coverage.  We strongly recommend that you return home before that time. If you stay in the U.S. beyond 08/19/2016 you will be here at your own risk. If you are not on the CIEE Insurance plan, CIEE recommends contacting your insurance provider to confirm you insurance coverage dates.  

 Please contact CIEE  at 1-888-268-6245 between 9 a.m. and 8 p.m. EasternTime, Monday through Friday, Saturday 9 a.m. to 6 p.m. and Sunday 9 a.m. to 5 p.m. Eastern Time. if you have any questions regarding this decision. If not, please begin making your preparations to return home today and send me a copy of your flight itinerary including the date that you will be departing the U.S..

 Regards,

Diego

Imi sun sponsorul CIEE. Le spun urmatoarele: Ma trimiteti intr-un loc in care managerul meu fura bani. Eu va zic asta, nu o data, ci de vreo 40-50 ori. Voi nu faceti nimic. Eu imi dau demisia de acolo. Voi imi spuneti ca am fost dat afara. Va dau documentele pe care mi le-ati cerut de la noul loc de munca. Voi imi spuneti ca nu sunt suficiente, desi lucrez acum intr-unul din cele mai mari lanturi de restaurante din SUA. Managerul din primul loc de munca, unde m-ati trimis voi cu contract a intrat in puscarie pentru ca fura bani de la angajati, iar eu v-am zis asta si nu ati vrut sa faceti nimic. Ati cooperat cu hotul. Telefoanele sunt inregistrate. O sa va dau in judecata. Apoi, le-am transmis toate injuraturile pe care le stiam in engleza si le-am inchis.

Si, am asteptat. Asteptam sa vina recuperatorii pe care sponsorul mi promisese ca sa ma dea afara din tara, acum ca aveam viza terminata.

**Ca idee, oricum, nu vine nimeni sa te dea afara din SUA, asta e doar un  pretext, doar ca daca stai acolo mai mult decat iti permite viza, atunci poti sa-ti iei restrictie pe 5-10 ani. Si daca imi luam restrictie, nu eram prea suparat, oricum nu imi propun prea curand sa vizitez iara SUA.

Se face luni. Se face marti. Eu imi vedeam in continuare de treaba, de munca. Imi deschid mail-ul, vad un mesaj necitit de luni de la sponsor: “Viza ta a fost pusa inapoi in functiune” O sa-ti las mail-ul. Daca nu vrei sa-l citesti, poti sari peste partea asta.

Data: 15 august

Dear Work & Travel USA Participant,

Your new employer is approved by CIEE and you can begin working immediately. Good luck in your new job!

Please remember that any changes to you employment must be approved by CIEE and any changes to your housing location must be reported to CIEE immediately. Failure to contact your program sponsor regarding changes to these two items may result in a premature end to your program.

Please do not hesitate to contact CIEE any time you have questions or concerns.  You can either respond to this email or call CIEE at 1.888.268.6245 Monday through Friday 9 a.m. to 5 p.m. Eastern Time. 

Regards,

Lauren

Serios? Imi termini viza vineri, luni mi-o pui inapoi. Ce e asta? Loterie sau sistem profesionist. E un bullshit. Programul work&travel e un rahat. Cred ca sponsorul meu, pe care repet am platit vreo 1000$ si atat plateste oricine care vrea sa ajunga in State cu Work&Travel, si-a dat seama ce rahat a facut. Si-au dat seama ca au incalcat legea de prea multe ori si ca asta ii poate duce la inchidere. Mi-as fi dorit sa se ajunga si acolo. Insa, ce pot face eu acum e sa transmit un semnal de alarma cu privire la acest program.

Ca sa nu mai zic ca daca era sa ascult sfaturile lor, eu nu trebuia sa fii muncit fara sa primesc aprobarea de la ei. Adica. trebuia sa fi stat o luna pe bara.

Tot in ziua de marti, cand am aflat vestea ca am viza si totul e ok, m-am dus la al doilea loc de munca, eram super entuziasmat ca tot raul si toate problemele de cand ajunsesem in State trecusera, incat m-am certat cu managerul de la al doilea loc de munca pe niste motive stupide, astfel incat am fost dat afara. Aveam 2 ture pe saptamana, castigam bine, dar ei voiau sa ma reprofileze pe spalator de vase, ceea ce nu eram dispus sa fac. Asa ca, dintr-un ego marit datorita victoriei, am fost dat afara. Am fost suparat putin, dar mi-a trecut.

Relaxare si aventuri cotidiene in ultima luna in SUA

In ultima luna si ceva, lucruri prea semnificative nu s-au intamplat. Am continuat sa lucrez la Ruby Tuesday ca ospatar. M-am intalnit cu prietenii mei, Buck, Chichi si Volha, am mai fost la diverse party-uri, am vizitat ce mai era pe langa noi. Am continuat cu discutiile filozofico-istorice cu Milan si Milos aproape seara de seara. Am mers mult cu bicicleta. Am cazut aproape in cap, tot cu bicicleta, pentru ca mergeam noaptea pe trotuar si am intrat intr-o gura de canal deschisa. Am prins o ploaie tropicala, un fel de furtuna, tot pe bicicleta.

In ultima saptamana jumatate mi-am luat liber. Dupa vreo 5 ani de asteptare, cam pe la 16 ani am avut primele ganduri serioase de a imi deschide un blog, am lansat blogul pe care-l citesti in momentul de fata. Aveam si inainte blog pe wordpress, doar ca era gratis, fara domeniu, doar ca mi-am exportat articolele de pe vechiul blog pe cel curent si astfel am pastrat tot continutul. De abia asteptam sa ma intorc acasa, ca ma saturasem de tot stresul asta si am inceput sa apreciez mult mai mult Romania. Nu am fost in cea mai buna stare nici dupa ce m-am intors si mi-a luat cateva luni bune ca sa revin la normal. Dar, asta e. Asta a fost experienta mea, pe alocuri trista cu programul Work&Travel. In caz, ca esti in SUA sau vrei sa pleci si tu cu work*travel, gandeste-te bine si fii calculat.

O sa las acum o lista cu lucrurile pe care ar trebui sa le stii daca pleci prima oara in SUAcu work&travel.

*O sa iti trebuiasca cam 3000$ ca sa ajungi acolo cu totul+cheltuielile pe primele saptamani pana incepi sa castigi bani. Fara 2 joburi care sa insumeze cel putin 10-12 ore de munca pe zi (incluzand sambata si duminica), nu o sa recuperezi acesti 3000$ si o sa ramai pe datorie in caz ca vrei sa-i faci inapoi.

*Sponsorul e absolut inutil. Daca ai probleme, nu o sa te ajute, din contra, o sa-ti bage bete in roate. Daca ai problemele de legalitate suna direct la State Department.

*Oamenii se asteapta sa fii sclav. Daca ai o fire mai independenta, careia ii place respectul atat de sine si din partea celorlalti, mai mult ca sigur o sa ai probleme la locul de munca.

*Programul in sine, chiar daca a avut intentii bune, acum este folosit pentru a atrage sclavi, mana de lucru a imigrantilor de tip work&travel este mult mai ieftina pentru angajatorii americani, ei neplatind o mare parte din taxe pentru stat, acesta fiind motivul principal pentru care programul work&travel exista. Vezi articol aici.

*O sa te si distrezi, asta e inevitabil, majoritatea studentilor work&travel sunt foarte in regula si te poti baza pe ei.

Cu certitudine nu recomand experienta Work&Travel, sunt programe mult mai ok, care te ajuta sa calatoresti si sa ai parte de un schimb de experienta de genul Erasmus, Erasmus+ sau AIESEC. Poate si altele, dar nu le stiu eu.

Desi, in mare parte am povestit ce am facut eu, as vrea sa fac o anti-reclama puternica programului Work&Travel, de aceea daca ai vreo idee prin care putem stopa fluxul de oameni care se duc in SUA cu Work&Travel fara sa stie ce ii asteapta, scrie-mi te rog.

De asemenea, daca ai trait ceva similar sau daca ai rezonat cu experienta mea, da-i te rog un share pentru ca ar ajuta foarte mult in lupta impotriva acestui sistem mafiot numit Work&Travel.

Multumesc ca ai parcurs pana aici,

Alex Combei

 

 

 

 

Facebook Comments

Dacă ți-a plăcut, răspândește informația!

1 thought on “Singur impotriva sistemului mafiot Work&Travel (cap. 4-ultimul)”

  1. Bravo Alex
    Iti suport 100% opinia si imi pare rau ca a trebuit sa treci printr-o astfel de experienta
    Pot sa iti spun ca si eu am fost implicat in Work&Travel si au fost momente “jenante” in care imi venea sa ma intorc acasa pentru ca nu stiam ce ii in capul meu (de ce am ales acest program).
    Multa lume nu stie ca daca iti doresti sa mergi in America majoritatea “job-urilor = sclavie cu acte in mana” sunt situate in domeniul “restaurantelor sau hotelurilor” unde nu “prea” ai voie sa iti superi angajatorii din cauza amenintarilor sau conditiilor de trai din America.
    Pacat ca de multi ori aceasta experienta “work&travel” se transforma defapt intr-un sacrificiu suprem unde multi din cei care se implica in acest program nu vor sa recunoasca prin ce au trecut sa sunt rusinosi.
    Bravo vere ca ai reusit sa scrii acest articol
    Respect!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *