Ganduri in miez de noapte.

Cateodata viata e plictisitoare. Intotdeauna stiu ca mi-am dorit mai mult. Sa fac aceleasi lucruri zilnic simt ca nu e pentru mine. Poate de asta incerc sa o variez atat de mult, cateodata constient, dar de cele mai multe ori inconstient. Daca simt ca sunt pe o cale buna, incerc sa schimb asta pentru ca probabil m-as plictisi cu ideea. In schimb, cand vad ca e intr-o panta descendenta, incerc sa o refac. Nu pot fi o persoana constanta. De asta, oricat de mult incerc cateodata sa controlez anumite evenimente din viata mea, chiar daca mi se intampla cum vreau eu, incerc sa schimb pentru ca devin plictisit. Pot fi fericit, trist, apatic, entuziast, nervos, suparat, indiferent, calm. Nu cred ca am ceva care predomina, doar ca imi place schimbarea. Am o directie pe termen lung, chiar as putea spune ca stiu ce vreau, dar pe termen scurt, pot sa zic ca o las sa se intample. De ce se merg impotriva vantului? Poate iau multe decizii pe impuls si da, poate nu e bine. Dar ce pot sa fac? Imi place asa cum e ea sau poate cum sunt eu. Probabil aceste randuri nu au absolut nici o structura sau vreun inceput sau concluzie, poate asa e si viata, nu?

Si da, cateodata poate ca gresesc, ca ma afund atat de mult in prezent sau in fantezii ale viitorului, incat poate fac greseli care s-ar putea sa ma coste in viitor. Desi am planuri, n-am absolut nici o idee despre cum o sa arate viitorul meu. Si poate asta este farmecul vietii, ca nu stim ce o sa ne astepte. Daca am stii, viata probabil ar fi mult mai plictisitoare decat este. Sunt doua idei contradictorii pe care le posed. Pe de o parte, vreau sa cunosc cat mai multe despre viata, dar in acelasi timp, imi place si misterul ei. Nu sunt genul care sa rasfoiesc o carte pana la final ca sa vad raspunsul. Cateodata aventura in sine este mai interesanta decat deznodamantul. Poate de asta nu iau decizii bune, sau poate cateodata nu iau decizii, pentru ca daca as lua, misterul s-ar elucida. Dar cateodata incertitudinea pentru mine este mai importanta decat raspunsul. Odata ce gasesc un raspuns, parca se pierde totul, parca lucrurile devin plicisitoare. In schimb, cand cauti, niciodata nu stii ce o sa te astepte, de asta prefer sa caut. Nu stiu ce ma asteapta nici macar maine. Nici macar nu stiu de ce scriu, nu am o directie sau vreun scop, nici macar nu ma intereseaza daca o sa inteleaga cineva aceste randuri, dar inca o fac. Asa ma simt acum. Vreau sa scriu. Cateodata ma gandesc ca moartea este cel mai plictisitor eveniment ce se poate intampla. Este singurul lucru ce il stii in viata asta si stii cu certitudine ca nu depinde de tine. Asa ca de ce sa te gandesti la ea. Tocmai, am gasit ceva mai plictisitor decat viata. Inseamna ca pana la urma aceste randuri au avut un scop? Am plecat de undeva si am ajuns altundeva, nu? X+Y=Z. Nu, viata nu e matematica. Viata nu are sens cateodata, alta data are. Dar cine sunt eu sa vorbesc despre viata?