Despre mine

Oare viața are mai multe de oferit decât ce știu eu în momentul de față?

Asta e o întrebare pe care mi-o puneam prin clasa a IX-a și a X-a, adică prin 2009-2010. Știu că poate e o întrebare de oameni bătrâni, doar că eu fie mă simțeam plictisit cu viața mea, fie nemulțumit. Cel mai probabil amândouă. Aveam nevoie de un scop mai măreț decât mine ca să-mi duc existența mai departe într-un mod fericit și nu găsisem răspunsurile aceștia nici în școală, nici în familie, nici pe la prieteni. Aparent, dintre toate persoanele pe care le știam atunci, eu eram cel care aveam gândirea cea mai adânc filozofică.

Așa că am început să caut răspunsurile la întrebările pe care le căutăm pe Google. Yay, ce bine că exista internet. Am dat de un tip român care scria articole în engleză pe diverse teme filozofice și de dezvoltare personală, apoi de un alt român care scria în limba noastră care a devenit între timp și cel mai citit autor de dezvoltare personală din România. Ceea ce mi s-a părut interesant la aceaste articole, apoi cărți și videoclipuri pe care le-am văzut despre dezvoltare personală e că aveau legătură cu viața de zi cu zi. Dacă voiam să îmbunătățesc un aspect al vieții de zi cu zi, fie că era vorba de propria mea persoană, de exemplu să am mai multă încredere în mine sau să fiu mai productiv sau am o relație mai bună cu mine, era deja cineva care scrisese după o documentare temeinică cărți sau articole pe subiectul respectiv. Prin modestie, înțelegând că sunt alții care știu mai bine decât mine anumite aparent “mistere ale vieții” am decis să învăț cât se poate de mult. Ca idee, întotdeauna mi-a plăcut să învăț, mi-a plăcut școala și ce presupunea ea, însă mi s-a părut fascinant să învăț despre aspecte utile ale vieții de zi cu zi.

De la dezvoltare personală la psihologie n-a fost drum lung. După ce mi-am dat seama că există o știință ce studiază creierul și comportamentul uman, precum și cum interacționează omul cu alte persoane în grupuri. În mintea mea am zis “Cool, asta o să fac”. Nici nu mai are rost să zic că s-au împotrivit multe persoane când le-am spus că vreau să urmez o carieră în psihologie. Am observat că atunci când îmi doresc ceva foarte mult sunt extrem de determinat să-l obțin.

Cred că obișnuiam să fiu destul de timid, anxios în anumite situații și cu o părere de sine destul de proastă despre mine, însă citind și experimentând predonimant lucruri interesante pentru mine, am ajuns la niște rezultate faine și spun eu la povești interesante de spus nepoților.

Ce am studiat/experimentat?

Cum am spus, am început să studiez domeniul dezvoltării personale, iar la început am lucrat să am mai multă încredere în mine, am învățat să am mai mult curaj în ceea ce întreprind, să fiu perseverent și să nu renunț atunci obstacole ies în cale. Am învățat să-mi urmez visul sau visurile oricât de improbabile par la un moment dat. Am învățat să-mi înțeleg mai bine emoțiile, să construiesc obiceiuri utile și productive și să renunț la tot felul de distrageri ce nu mă ajutau cu nimic. Apoi, am învățat să relaționez mai bine cu oamenii, mi-am dezvoltat așa numitele “social skills”. Dintr-un introverd timid, am ajuns să întâlnesc câteva mii de persoane și să aud povești care mai de care mai interesante. Am învățat despre relațiile de cuplu și cum să am relații de cuplu cu fete care mă iubesc pentru ceea ce sunt.

Pe partea de carieră, am urmat cum am spus facultatea pe care mi-am dorit-o psihologia, iar acum profesez ca și psiholog ceea ce mi-am dorit dintotdeauna să fac. După ce am citit mulți ani de zile, m-am hotărât să pornesc blogul asta, asta fiind în 2015 și să scriu despre subiecte interesante atât pentru mine cât și pentru oameni. Am lucrat și am învățat despre tot felul de domenii cum ar fi vânzări, marketing, antreprenoriat, am făcut vreo 3 ani voluntariate unde am întâlnit oameni faini și am învățat lucruri utile despre resurse umane și marketing. Am fost într-un proiect foarte fain privat de consililiere vocațională unde împreună cu elevii de liceu i-am ajutat să știe mai bine ce vor să facă în viață și cu privire la cariera lor.

Făcând o paranteză, Steve Jobs, într-un speech pe care l-a ținut la Universitatea Stanford spunea că nu poți niciodată să previi cum vor evolua lucrurile în viitor, în schimb poți face conexiuni cu privire la lucrurile pe care deja le-ai făcut. Iar, din punctul acesta de vedere, cred că am o experiență destul de vastă.

Legat de facultate și alte lucruri pe care le-am învățat singur, am învățat să-mi dezvolt mai bine gândirea critică și să-mi dau seama că anumiți oameni nu sunt suficienți de competenți să-și dea cu părerea cu privire la anumite aspecte. Am învățat noțiunile de bază bazate pe știință ale psihologiei omului, dar și psihologia omului în cadrul anumitor grupuri sociale. Am studiat intens psihotapatologia umană, m-am apucat la un moment de biohacking (asta înseamnă folosirea tehnologiei pentru ați controla starea, încă mai folosesc unele chestii). În ultimul timp, am început să studiez psihologia pozitivă care e o știință destul de nouă apărută pe la sfârșitul secolului XX care studiază ce-i face pe oameni fericiți dea lungul vieții. Din punctul meu de vedere, această nouă știință apărută are un potențial enorm pentru a schimba felul în care psihoterapeuții își desfășoară practica în zilele noastre.

Ideea e că am experimentat și trăit destul de multe pentru vârsta mea care probabil e încă destul de mică, dar pentru nu știu care motiv, încă simt nevoia să știu și să cunosc și mai multe. Dar, câteodată am început să mă plictisesc de mine și de povestea mea, așa că vreau să intru și mai profund decât am făcut-o pănă acum în poveștile altora. Poate de aia mi-am dorit să ma fac psiholog. Cine știe?

 

Facebook Comments