De ce suntem o societate de nefericiti?

Traim in secolul XXI, ne putem numi privilegiati, suntem nascuti si traim o perioada in care avem potentialul de a face orice vrem noi. Avem acces la internet, avem acces la informatii care pana acum erau imposibile sau foarte greu de gasit, putem comunica oricand cu persoane din SUA, Australia sau Zimbabwe, suntem la curent cu stirile la nivel international. Avem libertate de calatorie, putem calatorii in UE, doar cu buletinul, putem alege dintr-o diversitate imensa de sporturi sau activitati pe care le putem face. Economic, veniturile si PIB-ul Romaniei sunt in crestere in Romania, exceptand criza mondiala din 2008, iar tara este mai stabila economic ca oricand. Iar, cu privire la relatii, daca nu ne gasim partenerul de cuplu ideal la coltul strazii, avem Facebook, Tinder si alte 1000 de aplicatii care sa ne ajute sa ne gasim sufletul pereche.

Dar, cu toate astea, suntem nefericiti.

Si, e ironic, nu? Ca suntem nefericiti cand totul pare atat de accesibil si usor de realizat.

Mai vedem exemple de oameni super-fericiti la prima vedere. Milionari. Vedete.  Rockstari. Cupluri perfecte ca Brangelina, care uite s-au impacat dupa 1 an.

In conditiile astea, te intrebi: Oare eu de ce nu pot fi ca oamenii acestia? Ce au ei si eu nu am?

Nefericirea la nivel national

Mai in gluma, mai in serios, cred ca visul american ne-a lovit si pe noi dupa vreo 80 de ani dupa ce a fost raspandit in America. Si, nu ma refer aici la visul american, ci la preluarea mesajului visului american si adaptat la Romania. Hai sa-l numim visul romanesc.

De ce a ajuns asa de greu in Romania?

Sa ne amintim ca Romania dupa al doilea razboi mondial, a fost o tara comunista pana in 89. Iar, dupa a avut o trecere mai grea la democratie si capitalism, tranzitia la noi in Romania a durat mai mult ca in alte tari post-comuniste.

Ce presupunea visul american prin definitia din 1931?

“Fiecare dintre noi ar trebui sa ducem o viata mai buna, mai implinita si sa fim mai bogati. Exista aceeasi opurtunitate pentru toti, in functie de abilitatile si rezultatele proprii, de a obtine ce vrea fiecare si de a se realiza, indiferent de clasa sociala sau locul nasterii.”

Daca am face un sondaj de opinie asupra romanilor, prin care sa-i intrebam increderea lor in aceasta afirmatie in momentul de fata, cred ca increderea ar fi destul de mare. Astfel, cred ca a luat viata visul romanesc.

Interesant si ironic este ca declaratia cu privire la visul american, a fost elaborata in 1931, timp in care America si majoritatea tarilor din lume treceau prin cea mai severa criza economica din secolul XX: “Marea Criza Economica”, care a tinut intre 1929-1933 in America si pana in 1941 in alte state. Criza a fost datorata supraproductiei.

Ironic, este faptul ca avem nevoie de speranta ca putem face orice ce vrem, atunci cand situatia economica si politica nu este prea buna.

Iar, in momentul de fata in Romania, desi o ducem mai bine ca acum cativa ani, Romania inca este a doua cea mai saraca tara din UE, dupa Bulgaria. Pe langa asta, numarul de emigranti din Romania este de aproximativ 4,7 milioane din totalul de 19, 6 milioane de locuitori conform unor studii din 2016. Din pacate la acest capitol, al emigrantilor suntem fruntasi ceea ce spune multe despre cat de bine o ducem noi in Romania

Cu alte cuvinte, multi romani fug de tara noastra ca sa o duca mai bine in afara. Dar, realitatea e ca majoritatea dintre ei se angajeaza pe joburile de jos din tarile din afara.

Si, astfel se creez o punte de legatura intre ceea ce putem teoretic sa devenim: Persoane de succes, milioanari, oameni de afaceri, CEO’s si realitate saraca din Romania secolului XXI.

Si ajungem sa fim frustrati pentru ca stim ce se poate, insa doar unii dintre noi, foarte putini, ajung sa duc o viata foarte buna. Majoritatea suntem fericiti daca traim o viata decenta.

Daca pana acum, am incercat sa evaluez situatia romanilor la nivel national, acum am sa trec pe particular.

De ce este romanul de rand nefericit?

Desi, situatia nu este cea mai roz in Romania, majoritatea dintre noi avem acces la internet, putem oricand sa aflam informatii despre orice si sa ne specializam intr-un domeniu, sa evoluam, sa devenim mai buni. Traim in libertate, putem oricand sa punem in practica ideile pe care le avem, sa devenim buni si sa excelam intr-un domeniu, dar nu o facem pentru ca avem o mentalitate colectiva romaneasca care se bazeaza pe niste principii nepotrivite pentru mediul capitalist in care traim.

In continuare, am sa identific 3 erori de gandire care ii fac pe romani nefericiti.

1 Asteptam de la altii sa ni se dea totul pe tava.

Parintii, scoala, mediul de munca si politicienii iti spun ca o sa te ajute ei sa ai o viata mai buna. Sunt pritre cele mai importante lucruri care au impact asupra ta, fiecare dintre ele reprezinta o autoritate pentru tine, pe care tu o asculti pentru ca sunt principalele surse de informare si sunt cele mai apropiate de tine. Si, ascultand acelasi lucru zi de zi, ajungi sa crezi ca daca urmezi ce societatea te invata sa faci, o sa ai o viata mai buna si totul o sa fie bine. Dar, este un model bazat pe un alt sistem economic care nu mai are insemnatate in ziua de azi.

Sa le iau pe rand:

Parintii

Multi parinti, nu toti, isi supraprotejeaza copiii, au o frica excesiva de a-i lasa pe copii sa experimenteze lucruri noi si in general fac multe sarcini pentru a nu-i expune la medii “periculoase” si incearca cat mai mult sa-i faca pe copii sa nu traiasca experiente negative. Fac asta din iubire, parintii vor ca si copiii lor sa duca o viata cat mai buna, una mai buna decat a lor, lipsita de primejdii. Dar, desi intentia e buna, pe principiul “pentru ca te iubesc, incerc sa te fac sa ai o viata cat mai buna si lipsita de pericole”, in realitate, acest fel de gandire si comportament dauneaza copiiilor.

De ce?

Pentru ca viata este plina de pericole si daca noi ca oameni le evitam tot timpul si nu ne asumam riscuri, atunci vom sfarsi in bezna fricilor noastre si nu vom reusi sa traim niciodata la potentialul nostru.

Iar, omul evolueaza atunci cand are parte de dificultati, de provocari, cand reuseste singur sa depaseasca aceste provocari, nu cand apeleaza la parinti sau la alte persoane apropiate sa-i rezolve problemele. Pe langa asta, cand rezolvam singuri o sarcina grea, avem sentimente de satisfactie, ne creste increderea in sine, capacitatea de a trece peste alte obstacole si suntem recunoscatori.

Scoala

Du-te la scoala, invata bine, ia note mari, termina o facultate si dupa o sa ai viata pe care ti-o doresti.

Realitatea e ca angajatorii nu dau doi bani pe diploma ta de facultate. Tot ce conteaza este ce ai facut si ce stii sa faci. Ai facut voluntariate in facultate, intershipuri sau ai hobbyuri personale care ofera valoare lumii, atunci esti bun ca angajat si poti oferi valoare firmei sau daca esti destul de bun, poti deveni freelancer sau antreprenor, dar daca doar ai terminat o facultate, atunci e egal cu 0 pentru angajator.

*Fac exceptie facultatile de tipul medicina, drept, farmacie, psihologie si ar mai fi cateva, unde ti se cere specializare pentru a putea lucra in domeniu

Dar, pentru restul, studiul si facultatea ar trebui privite doar ca pe o activitate complementara. Cu ce? Cu practica propriu-zisa.

Facultatea e insuficienta pentru ca ne ofera niste informatii la nivel teoretic, cognitiv, insa cerintele din piata sunt cu totul altele si astfel ajungem sa invatam o gramada de informatie care in final nu ne ajuta la nimic.

Facultatea si studiul sunt bune atat timp cat reusesti sa combini informatiile teoretice pe care le afli din facultatea cu experienta practica.

Mediul de munca

Ai terminat o facultate, reusesti pana la urma sa-ti iei un job, nu e neaparat ce voiai sa faci, dar merge, macar acum castigi niste bani. Si lucrezi, iti dezvolti niste aptitudini si inveti lucruri noi. Dar, ai parte stres, petreci mult timp la munca, nu prea iti place ce faci si timpul pentru alte activitati este destul de redus. Si reusesti sa stai un timp intr-o firma, dar parca din cand in cand simti ca puteai face mai mult cu viata ta.

Si iti dai seama, ca nici companiiilor sau angajatilor companiiilor nu prea le pasa prea mult de tine, daca esti fericit sau nu. Important e sa produci bani firmei, daca nu mai reusesti sa produci bani firmei, angajatorii o sa gaseasca oricum pe altcineva si nu o sa fi o pierdere prea mare pentru ei.

Politicienii

Asta cu siguranta e cea mai mare gluma dintre toate. Daca astepti ca politicienii sa iti faca o viata mai buna, atunci iarta-ma dar, traiesti intr-o mare iluzie. Politicienii promit favoruri pentru  cetateni doar in prag de alegeri, in rest sunt orbiti de interesele proprii. Cel putin la nivel de Romania, din cauza politicienilor pe toate planurile suntem mult sub standardele la care puteam sa fim.

Ce ramane de facut?

Sa accepti realitatea ca politicienii sunt corupti, sa votezi raul mai mic si sa iesi la proteste in caz ca vin cu legi absurde care ti-ar putea dauna personal sau cetatenilor romani. In rest, ar trebui sa iti pese cat de putin de politica pentru ca e o sursa doar de iritare, la noi la romani.

Ok. Acum ca am terminat cu expunerea problemelor exterioare pentru care tu nu duci o viata ok, vreau sa fac un anunt socant.

Tot ce am zis mai sus reprezinta un model de succes pentru a duce o viata cat mai buna.

Parinti supraprotectivi, sa pui foarte mult accent pe scoala, sa cauti sa iti gasesti un job bun si sa astepti ca politicienii sa-ti faca o viata mai buna.

Toate aceste aspecte reprezinta un model de succes, doar ca valabil pana acum vreo 28 ani, cand inca eram in comunism.

Daca te luai in gura cu sistemul, aveai numai de piedut intrucat societatea comunista nu tolera libera exprimare si aveai sa primesti o gramada de sanctiuni, poate chiar sa faci inchisoare, daca te declarai un contestatar al sistemului politic.

Daca aveai curaj si luai initiativa la toate asupritatile care le face sistemul comunist, erai marginalizat. De aceea, frica de pericole era un lucru bun.

Singura sansa de a duce un trai mai bun, era sa inveti, sa te descurci cat mai bine la scoala, doar 5-10% din persoane ajungeau sa faca o facultate si acestia urmau sa aiba posturi mai bune decat restul populatiei.

Singura dorinta pe care o aveai in cariera era sa ai un job bun. Pentru ca alte alternative nu erau.

Dar, lucrurile se schimba si ma astept ca un om crescut in libertate si democratie, sa caute tot timpul sa se dezvolte, sa caute experiente noi, sa caute sa invete din mai multe surse, sa caute provocari, sa treaca peste obstacole, sa stie bine ce vrea si sa-si urmeze visul.

Dar, pentru asta, trebuie sa renunti la a fi iresponsabil. Sa renunti sa crezi ca daca asculti ce iti zic parintii, scoala, mediul de munca sau politicienii o sa ai o viata mai buna. Te pot influenta, dar tu trebuie sa intelegi ca daca faci si urmezi calea pe care o vor ei, tot tu o sa culegi recompensele sau pedepsele decizilor pe care le-ai luat.

De, asta vreau sa te vad un om responsabil. Pentru ca este spre binele tau si al destinului tau.

2 Traim in singuratate, ne izolam si nu cerem ajutorul

Un factor important care ne face nefericiti este tehnologia sau rezultatele tehnologiei.

Copiii din ziua de azi nu se mai joaca cu mingea si cu prietenii pe afara. Se joaca Candy Crush si Temple Run pe tableta. Si din ce in ce mai des, crestem generatii de neadaptati sociali care nu stiu sa comunice unii cu altii, care cand au o problema si vor sa ceara un sfat, nu-i intreaba pe parinti, iubiti, prieteni sau profesori, ci il intreaba pe prietenul Google ca oricum Google le stie pe toate.

Traim intr-o generatie in care scopul principal este sa avem cat mai multe like-uri si comment-uri pe Facebook sau followeri pe Instagram si daca vrem sa gasim un partener de cuplu potrivit il cautam pe Tinder. Si dupa ne miram de ce nu suntem fericitii.

Lipsa activitatii sociale este una din cauzele principale ale starilor proaste sau ale depresiei.

Daca, te simti prost si stai 10 ore pe zi pe laptop si nu interactionezi cu nimeni, iti dau un pont, daca citesti pe net despre depresie sau chiar daca vorbesti cu psihologul va fi egal cu 0 pentru ca ai nevoie de activitate de orice fel, de contact cu oamenii in viata reala nu pe Facebook sau Instagram.

Eu, la randul meu cand nu am activitate si nici persoane cu care sa ma intalnesc prea des, tind sa intru intr-o zona in care ma simt foarte de rahat.

Toate astea se intampla pentru ca creierul nostru este programat sa traiasca intr-un mediu social si sa interactioneze cu cat mai multi cu alti oameni. 

Prin simpla interactiune cu alti oameni, noi invatam lucruri despre noi, despre comunicare, despre altii semeni de-ai nostri

Oamenii au ajuns cea mai puternica specie pentru ca au lucrat si au comunicat unii cu altii, pentru ca au tranmis informatie si au invatat lucruri noi. Singuri, o sa fim intotdeauna limitati de aspectele mintii noastre.

In caz ca te simti vreodata izolat sau depresiv, cauta intotdeauna alti oameni cu care sa interactionezi sau cauta sa faci orice activitate, altfel o sa te complaci in starea ta si o sa te simti nefericit.

3 Avem idealuri neconforme cu realitatea

Scriam mai devreme despre exemplul cu vedetele, cum ca le putem urmari viata acestora intrant pe internet, viata lor fiind la un click distanta.

Pe langa asta, mai avem facebookul unde avem o lista de cel putin cateva sute de prieteni, din care o sa se nimereasca macar 5-10 care sa aiba o activitate misto intr-o zi, sa calatoreasca pe la munte, pe la mare sau in vreo tara exotica sau sa intalneasca vreo celebritate sau vreo persoana de succes  sau care sa participe la un eveniment/concert la care voiai tu sa ajungi.

Si tu ce faci? stai acasa si scrollezi pe facebook sau instagram si vezi ce activitati misto fac toti oameni acestia si te ia un sentiment de indivie. “Ia uite ce viata misto duc oamenii acestia si eu merg singur la munca zi de zi si nu fac mai nimic”

Pe facebook, in general se posteaza doar lucrurile misto pe care le face cineva, cele mai putin placute sunt lasate deoparte.

Si pe acelasi fir, as putea sa continui la nesfarsit in functie de nisa, esti fata si vrei sa ai un corp mai misto, esti bonbardata de anunturi de publicitate care spun cat de important e sa ai un corp perfect. Si iti arata cum ar trebui sa arati ca sa fi placuta de lume.

Dar, toate astea sunt false. Oamenii nu sunt perfecti si nu vor fi niciodata. Insa, in aceasta era a internetului si a digitalizarii, cand esti bombardat de un numar enorm de informatie, ajungi sa crezi ca exceptia este de fapt regula: stilul de viata perfect, in care ai parte doar de bucurii si lucuri placute.

Ajungi sa te frustrezi, sa fii nefericit, iar noi ca oameni suntem perfectionisti pentru ca asa am invatat de mici sa crestem.  Spre asta ne invata societatea si mass-media sa tindem.

Spre un ideal care pe langa faptul ca nu exista, este si imposibil de atins.

Ce ramane de facut este sa ignori majoritatea conventiilor sociale despre perfectiune si sa fii multumit cu cine esti tu acum ca om. Cu toate calitatile, defectele si imperfectiunile tale.

Si o ultima idee, care este complementara cu primele 3.

4 Suntem oameni, cateodata si noi mai dam gres

Eu cred foarte mult in a pune totul la indoiala. Intr-o era in care suntem bombardati de informatie, un aspect extrem de important este sa stii sa discerni informatia buna, de cea care nu e buna.

Iar, asta se poate realiza prin gandire critica.

Gandirea critica reprezinta o analiza obiectiva a dovezilor ce sustin o anumita afirmatie. Implica o gandire clara, rece bazata pe rationalitate.

Gandirea critica este foarte bine evidentiata in florclorul romanesc de sintagma “Nu tot ce zboara se mananca”.

  • Daca fiecare dintre noi, am folosi gandirea critica cand luam anumite decizii, atunci nu ar mai exista nicio persoana care sa joace la jocuri de noroc cu scopul de a castiga.

S-au facut analize matematice prin simulari care au demonstrat ca este absolut imposibil matematic sa castigi la orice fel de joc de noroc pe termen lung.

  • Oamenii, nu ar mai cumpara produse de aceeasi calitate la preturi de 10 ori mai mari pentru ca au ei impresia ca produsul este mai bun.
  • Oamenii nu ar mai fi asa naivi si creduli si ar fi inselati de mai putine ori in viata. Prin inselat, ma refer la orice oferta pe care cineva ti-o face cineva unde tu platesti mai mult decat ar trebui sau esti platit mai prost pentru un serviciu pe care il oferi.

Dar, mai este o parte a gandirii critice care se bazeaza pe reflectie personala. Si nu a fost studiata atat de mult de stiinta.

Aceasta s-ar putea numi auto-gandire critica.

Cu alte cuvinte, cautam in interiorul nostru, ne punem intrebari si vedem daca avem dreptate.

Se rezuma la a pune la indoiala gandurile tale, comportamentele tale pentru ca de multe ori gandurile si comportamentele noastre nu sunt cele mai eficiente si bine adaptate la contextul in care ne aflam.

Majoritatea credintelor noastre se leaga de contextul in care am crescut: am enumerat mai inainte faptul ca noi ne bazam aceste convingeri pe baza evenimentelor la care am avut parte si astfel suntem influentati de felul in care familia s-a comportat cu noi, de sistemul de invatamant, de campul muncii, de politica tarii, de tehnologie, de mass-media si de multe alte experiente pe care le-am trait dea lungul vietii.

Pe baza acelor experiente, noi ne formam valori, convingeri, idealuri, scopuri, dorinte, ne formam viziunea despre lume care reprezinta suma tuturor experientelor si informatiilor pe care le-am acumulat dea lungul vietii.

Si ne identificam cu ea si credem ca avem dreptate pentru ca asta am trait. Asta ne-a definit si ne defineste pe noi.

Dar, e doar un fel subiectiv de a intelege lumea si pe noi insine.

E bun? E rau?

E personal si e subiectiv.

E important de retinut ca viziunea noastra despre lume este data de contextul social in care am trait.

Eu cred mult in evolutie si ca omul poate oricand sa aiba o viata mai buna.

Dar, cu o siguranta conditie: sa inteleaga ca e imperfect, sa inteleaga ca poate gresi pentru ca e om.

Odata ce intelegem ca suntem oameni imperfecti putem corecta anumite comportamente sau ganduri pe care le avem cu privire la noi insine si cu privire la lume. Astfel, putem evolua si avea o viata mai buna.

Dar, e nevoie de multa introspectie si de curaj, astfel incat sa putem admite ca felul in care gandim cu privire la o anumita situatie nu este cel mai bun si din cauza aceea suntem nefericiti.

Dar, din proprie experienta, iti spun ca merita efortul, eu am facut o multime de corecturi pe toate planurile vietii de la felul in care ma vad si ma comport, la planul carierei, al relatiilor de cuplu, al relatiilor cu familia, al felului in care ma comport in societate.

Am facut asta pentru ca am constientizat ca nu am cea mai buna viziune despre sine si despre lume si ca asta este in cele din urma ce ma trage in jos si ce ma face sa fiu nefericit.

Si invat pe zi ce trece, caut sa ma dezvolt, sa devin mai bun, mai ales daca ma intereseaza un subiect anume.

Si stiu ca oricine poate, dar desi toti putem sa avem o viata mai buna, putini sunt cei care vor pune la indoiala convingere pe care le au cu privire la sine, dar si la lume. Pentru ca e greu si necesita o gramada de timp sa fii introspectiv, sa-ti constientizezi atat calitatile si defectele si sa si faci ceva in privinta asta.

Dar, daca ai ajuns sa citesti pana aici, cred ca tu esti unul dintre acei oameni care isi doreste mai mult de la viata si este dispus sa faca ceea ce este necesar pentru a avea o viata mai buna si a fi in cele din urma fericit.

*P.s. Desi, pun foarte mult accent pe cercetare inainte sa scriu un articol si incerc sa scriu cat de bine se poate si sa transmit un mesaj de valoare, nu sunt sigur ca mesajul meu ajunge la oameni in felul in care vreau eu sa ajunga.

De aceea, as vrea sa-mi spui:

1 Pe tine ce te face nefericit si care crezi ca e cauza?

2 Ce altceva ar trebui sa includ in articolele mele, astfel incat sa-ti fie mai utile?

Lasa-mi un comment sau scrie-mi un mesaj privat pe pagina de facebook.

Cu drag,

Alex Combei

 

Facebook Comments Box

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *